Decizia ÎCCJ nr. 25/2015 (RIL)Paragraful 60

Astfel, în legislaţia anterioară, potrivit Deciziei nr. 18/2008, pronunţată de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie într-un recurs în interesul legii, au fost interpretate dispoziţiile art. 140^2 din Codul de procedură penală din 1968, în sensul că încheierile prin care judecătorul ori instanţa de judecată, în cursul urmăririi penale, admitea plângerea împotriva ordonanţei procurorului prin care se dispusese luarea, prelungirea, revocarea măsurii preventive a obligării de a nu părăsi localitatea, prevăzute de art. 145 din Codul de procedură penală, ori a măsurii preventive a obligării de a nu părăsi ţara, prevăzute de art. 145^1 din Codul de procedură penală, erau supuse căii de atac a recursului în condiţiile art. 140^3 din Codul de procedură penală.