Decizia ÎCCJ nr. 29/2015 (HP)Paragraful 45

Curtea de Apel Bucureşti, învestită cu soluţionarea contestaţiei parchetului împotriva Sentinţei penale nr. 1.062 din 27 octombrie 2014 a Tribunalului Giurgiu, cu privire la problema de drept supusă analizei, a apreciat că operaţiunea de contopire trebuie realizată în raport cu dispoziţiile art. 39 din noul Cod penal, legea în vigoare la momentul contopirii, întrucât într-o astfel de situaţie nu este aplicabil art. 5 din noul Cod penal ce impune ca şi condiţie premisă lipsa unei hotărâri definitive de condamnare. Aceeaşi concluzie se impune ca urmare a interpretării gramaticale a art. 5 din noul Cod penal care foloseşte ca momente temporale, cel al "săvârşirii infracţiunii" şi "judecarea definitivă a cauzei", termeni de natură a indica că acest principiu este aplicabil exclusiv în cazul răspunderii penale pentru săvârşirea unei fapte prevăzute de legea penală, nu şi în cazul unor cereri accesorii, cum este cererea de contopire formulată ulterior aplicării definitive a pedepselor.