Decizia ÎCCJ nr. 30/2015 (HP)Paragraful 95

Prin urmare, reglementarea infracţiunii de furt calificat prin raportare la producerea unor consecinţe deosebit de grave în sensul art. 146 teza întâi din Codul penal din 1969 reprezintă o opţiune de politică penală, de competenţa exclusivă a legiuitorului, care nu aduce nicio atingere principiului egalităţii în drepturi, ce presupune ca la situaţii egale să corespundă tratament egal, iar la situaţii diferite să existe un tratament diferit, şi nici principiului conform căruia justiţia e unică, imparţială şi egală pentru toţi.