Decizia ÎCCJ nr. 31/2015 (HP)Paragraful 100

În cadrul întrebării, instanţa solicită Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie să stabilească "dacă simplele neconcordanţe existente în documentele depuse de beneficiarii sprijinului financiar, precum şi neataşarea în termen, la cererea acestora, a tuturor documentelor necesare (depuse, însă, ulterior, până la efectiva acordare a fondurilor) se încadrează în noţiunea de suspiciune de fraudă sau fraudă", în condiţiile în care frauda este definită în art. 2 alin. (1) lit. b) din Ordonanţa de Urgenţă a Guvernului nr. 66/2011 ca "infracţiunea săvârşită în legătură cu obţinerea ori utilizarea fondurilor europene şi/sau a fondurilor publice naţionale aferente acestora, incriminată de Codul penal ori de alte legi speciale". Practic, instanţa solicită Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie să stabilească, în concret, existenţa sau inexistenţa infracţiunii ori încadrarea juridică a acesteia. Or, stabilirea existenţei sau a inexistenţei infracţiunii ori determinarea încadrării juridice a acesteia, într-o speţă concretă, constituie atributul exclusiv al instanţei învestite cu soluţionarea cauzei, iar exercitarea acestui atribut presupune stabilirea stării de fapt pe baza probelor administrate în cauză.