Decizia CCR nr. 439/2024Punctul 7

7. În motivarea excepției de neconstituționalitate se susține, în esență, că dispozițiile legale criticate sunt neconstituționale, fiind contrare prevederilor art. 21 alin. (1) și (2) din Constituție, în măsura în care sunt interpretate în sensul că limitează incidența cazului de revizuire prevăzut la art. 453 alin. (1) lit. a) din Codul de procedură penală la fapte și împrejurări noi preexistente datei rămânerii definitive a hotărârii judecătorești supuse revizuirii, precum și în măsura în care se interpretează în sensul că revizuirea unei hotărâri judecătorești este posibilă doar în situația în care prin aceasta se urmărește obținerea unei soluții opuse celei inițiale. Se susține că interpretarea contrară a dispozițiilor legale criticate lipsește persoana vătămată, victimă a unei infracțiuni progresive al cărei rezultat s-a produs independent de vreo acțiune sau inacțiune a sa, a inculpatului sau a autorităților judiciare, după rămânerea definitivă a hotărârii de condamnare, de posibilitatea de a deduce judecății noua situație de fapt apelând la singura cale de atac ce poate conduce la analizarea acestei noi situații. Se susține, de asemenea, că o astfel de interpretare restrictivă contravine, în cazul infracțiunilor progresive contra vieții sau contra integrității corporale și a sănătății, dispozițiilor constituționale ale art. 22 alin. (1) . ...