Decizia ÎCCJ nr. 28/2015 (HP)Paragraful 61

29. La dosar a fost depus punctul de vedere formulat de domnii profesori universitari doctori Viorel Mihai Ciobanu şi Gabriel Boroi, care au arătat că în noul Cod de procedură civilă s-a introdus ca o dispoziţie nouă prevederea art. 478 alin (4) , preluată parţial din legislaţia franceză, care permite părţilor explicitarea pretenţiilor cuprinse implicit în cererile şi apărările adresate primei instanţe, dar că "prin aplicarea art. 478 alin. (4) din Codul de procedură civilă nu s-a voit şi nu se poate ajunge la schimbarea cadrului procesual sub aspectul obiectului prin încălcarea art. 478 alin. (1) şi (3) din Codul de procedură civilă, ci numai la explicitarea lui în raport cu cererea formulată în primă instanţă. Tocmai de aceea, instanţele de apel sunt datoare să examineze cu atenţie cererile şi apărările părţilor formulate în apel şi să determine exact sensul lor pentru a nu decide eronat că este vorba de cereri noi, textul art. 478 alin. (4) din Codul de procedură civilă neputând fi interpretat excesiv de larg, ca să ducă la anihilarea art. 478 alin. (1) şi (3) din Codul de procedură civilă, dar nefiind de acceptat nicio interpretare prea restrictivă, care să facă inaplicabilă această dispoziţie". În legătură cu cea de-a doua întrebare s-a menţionat că "art. 478 alin. (4) din Codul de procedură civilă nu are nicio incidenţă asupra excepţiei de necompetenţă materială şi că aceasta poate fi invocată, astfel cum rezultă în mod expres din art. 130 alin. (2) şi art. 131 din Codul de procedură civilă, la primul termen de judecată la care părţile sunt legal citate, dacă din dosar rezultă suficiente elemente pentru verificarea competenţei sau la termenul [singurul posibil, conform art. 131 alin. (2) din Codul de procedură civilă] acordat pentru lămuriri sau probe suplimentare privind competenţa. Acest regim sever al excepţiei de necompetenţă poate fi atenuat în situaţia în care una dintre părţi a invocat în termen excepţia de necompetenţă şi prima instanţă a respins-o sau a omis să se pronunţe asupra ei, când poate fi formulat pe acest aspect motiv de apel; în aceeaşi modalitate se va proceda şi când, în temeiul art. 131 din Codul de procedură civilă, instanţa primă de fond a stabilit din oficiu că este sau nu competentă material, deşi a existat, după caz, opoziţia uneia sau a ambelor părţi şi când cel interesat poate formula motiv de apel."