Decizia ÎCCJ nr. 25/2015 (HP)Paragraful 57

29. Într-o orientare jurisprudenţială, instanţele au reţinut că gazele de şist sunt asimilate gazelor naturale, intră sub incidenţa prevederilor Legii nr. 238/2004 şi aparţin domeniului public al statului. Potrivit art. 3 alin. (2) şi anexei la Legea nr. 213/1998, bogăţiile subsolului în stare de zăcământ fac obiectul exclusiv al proprietăţii publice a statului. Potrivit pct. III.8 din anexa la Legea nr. 213/1998, domeniul public al comunelor, oraşelor şi municipiilor îl pot constitui bogăţiile de orice natură ale subsolului, în stare de zăcământ, dacă nu au fost declarate de interes naţional. Faţă de dispoziţiile art. 1 alin. (1) şi (2) din Legea nr. 238/2004 şi în raport cu definiţiile gazelor de şist ("formaţiuni de hidrocarburi, care sunt dispersate în sol şi care necesită metode neconvenţionale pentru extragere" sau "un amestec de hidrocarburi naturale acumulate în scoarţa terestră sub formă de gaz sau care, în condiţii de suprafaţă, se prezintă în stare gazoasă"), s-a apreciat că gazele de şist reprezintă gaze naturale chiar dacă nu sunt expres enumerate de art. 1 alin. (3) din Legea nr. 238/2004, deoarece, potrivit Legii energiei electrice şi a gazelor naturale nr. 123/2012, cu modificările şi completările ulterioare, au următoarele caracteristici generale: o anumită compoziţie fizico-chimică (amestec de hidrocarburi naturale); o anumită stare de agregare (starea gazoasă); o anumită locaţie (scoarţa terestră). Or, este necontestat că gazele de şist au toate aceste trei caracteristici, astfel că sunt gaze naturale şi intră în categoria mai largă a resurselor de petrol ale României care, în sensul art. 1 alin. (1) din Legea nr. 238/2004, "fac obiectul exclusiv al proprietăţii publice şi aparţin statului român". Conform art. 27 coroborat cu art. 53 din Legea nr. 238/2004, operaţiunile petroliere, inclusiv bunurile necesare realizării acestor operaţiuni aflate în proprietate publică, se concesionează de către autoritatea competentă, respectiv Agenţia Naţională pentru Resurse Minerale, organ de specialitate al administraţiei publice centrale, cu personalitate juridică, în subordinea Guvernului. Din analiza dispoziţiilor art. 1 alin. (1) şi (2) din Legea nr. 238/2004 şi din interpretarea logică a intenţiei reale a legiuitorului la momentul adoptării actelor normative în această materie rezultă că toate rezervele de petrol, indiferent de forma în care se prezintă la suprafaţă, sunt reglementate prin Legea nr. 238/2004 şi reprezintă bogăţii ale subsolului aparţinând proprietăţii publice a statului. Este adevărat că art. 1 alin. (3) din Legea nr. 238/2004 conţine o enumerare a formelor sub care gazele naturale se regăsesc în scoarţa terestră, însă din sfera acesteia nu este exclusă nicio categorie de gaze naturale, astfel încât existenţa acestei enumerări, pretins limitative, nu constituie un argument juridic de natură a conduce la concluzia că, dacă noţiunea de gaze de şist nu apare în această enumerare sub această denumire, aceste hidrocarburi nu pot aparţine decât domeniului public al unităţii administrativ-teritoriale, iar nu domeniului public al statului. Neincluderea gazelor de şist în enumerarea de la art. 1 alin. (3) din Legea nr. 238/2004 este justificată de faptul că, la momentul apariţiei legii, zăcămintele de gaze de şist nu făceau obiectul explorării sau exploatării pe teritoriul României. Dacă s-ar aprecia că enumerarea de la art. 1 alin. (3) din Legea nr. 238/2004 este una limitativă şi nu ar fi permisă completarea acesteia cu noi categorii de gaze naturale, pe măsura dezvoltării sectorului petrolier, s-ar ajunge la concluzia că activităţilor de explorare, dezvoltare şi exploatare a gazelor de şist nu le-ar fi aplicabile prevederile acestei legi.