Decizia ÎCCJ nr. 20/2015 (HP)Paragraful 26

A mai susţinut procurorul că în varianta agravată reglementată de alin. (2) se preia o singură modalitate normativă, şi anume prezentarea sub o identitate falsă, adăugându-i-se însă ca element agravat condiţia ca aceasta să se fi realizat prin întrebuinţarea identităţii reale a unei persoane. Chiar dacă reglementarea variantei agravate s-a făcut fără a fi preluată ad litteram modalitatea normativă din varianta-tip, nu există niciun argument juridic care să susţină concluzia că nu îi mai este necesară acestei modalităţi normative cerinţa esenţială prevăzută în forma-tip a infracţiunii, aceea de a se fi realizat prin folosirea frauduloasă a actului care serveşte la identificare, legitimare sau a unui astfel de act falsificat. Aceasta deoarece se are în vedere raportul care trebuie să existe între forma-tip a unei infracţiuni şi formele sale agravate, împrejurarea că acestea din urmă se diferenţiază de forma-tip prin existenţa unor elemente circumstanţiale care trebuie să se adauge însă condiţiilor din forma-tip a infracţiunii.