Decizia ÎCCJ nr. 21/2015 (HP)Paragraful 60

Pornind de la interpretarea dispoziţiilor art. 4 teza I din Codul penal, potrivit cărora legea penală nu se aplică faptelor săvârşite sub legea veche, dacă nu mai sunt prevăzute de legea nouă, şi în considerarea prevederilor art. 3 alin. (1) din Legea nr. 187/2012 pentru punerea în aplicare a Legii nr. 286/2009 privind Codul penal, care prevăd că dispoziţiile art. 4 din Codul penal privind legea penală de dezincriminare sunt aplicabile şi în situaţiile în care o faptă determinată, comisă sub imperiul legii vechi, nu mai constituie infracţiune potrivit legii noi datorită modificării elementelor constitutive ale infracţiunii, inclusiv a formei de vinovăţie, cerută de legea nouă pentru existenţa infracţiunii, s-a apreciat că fapta încadrată în art. 2 alin. (1) pct. 1 din Legea nr. 61/1991 pentru sancţionarea faptelor de încălcare a unor norme de convieţuire socială, a ordinii şi liniştii publice, comisă sub imperiul reglementării anterioare, care nu îndeplineşte cerinţa privitoare la locul săvârşirii faptei prevăzută în dispoziţiile art. 372 alin. (1) şi (2) din Codul penal, intră sub incidenţa dispoziţiilor art. 4 din Codul penal şi ale art. 3 alin. (1) din Legea nr. 187/2012 pentru punerea în aplicare a Legii nr. 286/2009 privind Codul penal, referitoare la dezincriminare.