Decizia ÎCCJ nr. 15/2015 (HP)Paragraful 21

În legătură cu acest aspect, a arătat că doar analiza posibilităţii deducerii din pedeapsă a perioadei considerate ca executată de statul de condamnare, pe baza muncii prestate şi a bunei conduite, poate fi supusă analizei Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, dezlegarea acestei probleme de drept având o influenţă directă asupra modalităţii de soluţionare pe fond a cauzei în materialitatea sa, de modul de interpretare a dispoziţiilor art. 144 alin. (1) din Legea nr. 302/2004 privind cooperarea judiciară internaţională în materie penală, republicată, cu modificările şi completările ulterioare, şi art. 17 din Decizia-cadru 2008/909/JAI a Consiliului din 27 noiembrie 2008 privind aplicarea principiului recunoaşterii reciproce în cazul hotărârilor judecătoreşti în materie penală care impun pedepse sau măsuri privative de libertate în scopul executării lor în Uniunea Europeană depinzând soluţionarea contestaţiei la executare. În schimb, posibilitatea recunoaşterii ca parte din durata pedepsei ce ar putea fi considerată ca executată pe baza muncii prestate, în sensul art. 100 din Codul penal, nu poate fi analizată de către Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie întrucât instanţa care a formulat sesizarea nu are spre soluţionare o cauză având ca obiect o cerere de liberare condiţionată.