Decizia ÎCCJ nr. 15/2015 (HP)Paragraful 81

Aşa cum se poate observa, legiuitorul naţional a transpus Decizia-cadru 2008/909/JAI din 27 noiembrie 2008 printr-o simplă preluare mot-a-mot a acesteia, fără a prevedea posibilitatea luării în considerare a dispoziţiilor din legislaţia statului emitent. Situaţia legislativă actuală era întâlnită, de altfel, şi anterior transpunerii Deciziei-cadru menţionate, art. 137 alin. (1) din Legea nr. 302/2004 privind cooperarea judiciară internaţională în materie penală, republicată (în forma anterioară modificării prin Legea nr. 300/2013), prevăzând laconic că "executarea unei hotărâri penale străine are loc potrivit legii române". La acel moment, însă, instrumentul normativ aplicabil la nivel european era Convenţia europeană privind valoarea internaţională a hotărârilor represive din 28 mai 1970 (aspect evidenţiat atât de art. 26 din Decizia-cadru 2008/909/JAI a Consiliului din 27 noiembrie 2008, cât şi de Expunerea de motive la Legea nr. 300/2013), respectiv Convenţia europeană asupra transferării persoanelor condamnate din 21 martie 1983 şi Protocolul adiţional la aceasta din 18 decembrie 1997. Art. 10 alin. (1) din Convenţia din 1970 prevedea că "executarea este guvernată de legea statului solicitat şi numai acest stat este competent să ia toate hotărârile corespunzătoare, îndeosebi în ceea ce priveşte eliberarea condiţionată", nereglementând vreo derogare după modelul art. 17 alin. (4) din decizia-cadru în discuţie.