Decizia CCR nr. 382/2024Punctul 3

3. Cauza fiind în stare de judecată, președintele Curții acordă cuvântul autorului excepției, care solicită admiterea acesteia, arătând că a invocat, în motivarea excepției, prevederile art. 40 din Constituție, prin raportare la cele ale art. 53 din Legea fundamentală. Arată că textul de lege criticat face referire la obligația de asociere pentru a se putea beneficia de încheierea unui contract care să asigure alimentarea cu apă. Deși textul dă impresia că vizează mai multe servicii de utilități publice, elementele tehnice care sunt menționate, respectiv „furnizare“/„prestare“, „alimentați“/„racordați“, conduc la ideea că în realitate este vorba despre un singur serviciu, respectiv serviciul de alimentare cu apă. Nemaiexistând posibilitatea încheierii contractelor individuale, nu a mai rămas decât varianta contractului colectiv, ca urmare a proprietății comune în cote-părți asupra respectivei instalații, inclusiv asupra țevii care se branșează la rețeaua publică. Apreciază că nu se poate susține afirmația referitoare la imposibilitatea marilor furnizori de a încheia contracte individuale. Susține că Societatea Apavital - S.A. este singurul furnizor de servicii de utilități publice din România care refuză să respecte legea. Invocă art. 30 din Declarația Universală a Drepturilor Omului, potrivit căruia nicio dispoziție a acesteia nu poate fi interpretată ca implicând pentru vreun stat, grupare sau persoană dreptul de a se deda la vreo activitate sau de a săvârși vreun act îndreptat spre desființarea unor drepturi sau libertăți enunțate în declarația menționată, autorul excepției făcând referire la dreptul de a beneficia de furnizarea de apă. Arată că nici art. 53 din Constituție nu justifică această îngrădire. ...