Decizia CCR nr. 361/2024Punctul 24

24. În privința criticii de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 52 alin. (1) lit. b) teza a doua din Legea nr. 53/2003, prin raportare la art. 24 coroborat cu art. 1 alin. (3) și (5) , respectiv art. 20 alin. (2) și art. 41 alin. (2) , precum și la art. 41 coroborat cu art. 53 din Constituția României, Guvernul invocă jurisprudența Curții Constituționale, de exemplu, Decizia nr. 24 din 22 ianuarie 2023, Decizia nr. 844 din 13 decembrie 2018 și Decizia nr. 116 din 13 martie 2018. Consideră că art. 52 alin. (1) lit. b) teza a doua din Legea nr. 53/2003 - Codul muncii, spre deosebire de prevederile art. 52 alin. (1) lit. b) teza întâi (declarate neconstituționale de Curtea Constituțională prin Decizia nr. 279 din 23 aprilie 2015), respectă principiul proporționalității dezvoltat în jurisprudența Curții Constituționale. În primul rând, măsura legală este prevăzută într-o lege ca act al Parlamentului și este justificată de un scop legitim - protejează interesele angajatorului față de pericolul continuării activității ilicite și al extinderii consecințelor periculoase ale unei fapte penale. Astfel, măsura legală apără drepturile și interesele angajatorului, care pot îmbrăca atât o formă patrimonială, cât și una nepatrimonială și pot avea natura unor drepturi fundamentale, așa cum este dreptul de proprietate și libertatea economică, consacrată de art. 45 din Constituție, care presupune, între altele, și dreptul angajatorului de a lua măsurile necesare bunei desfășurări a activității economice. ...