Decizia ÎCCJ nr. 8/2015 (HP)Paragraful 147

Existenţa unei practicii cristalizate în timp a instanţelor şi orientarea majoritară a jurisprudenţei spre o anumită interpretare a normelor analizate, coroborate cu argumentele oferite de doctrină, fac ca, pe de o parte, chestiunea de drept supusă dezbaterii să îşi piardă caracterul de noutate în sensul art. 519 din Codul de procedură civilă, iar pe de altă parte, ca problema de drept să nu mai prezinte o dificultate suficient de mare, în măsură să reclame intervenţia instanţei supreme prin pronunţarea unei hotărâri prealabile. Prin utilizarea mecanismului de interpretare a legilor se poate realiza cu uşurinţă, aşa cum de altfel au procedat majoritatea instanţelor naţionale, interpretarea normelor ce fac obiectul sesizării Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, astfel încât scopul procedurii pronunţării unei hotărâri prealabile - care este acela de a da dezlegări asupra unor probleme veritabile şi dificile de drept - nu este atins în prezenta cauză.