Decizia ÎCCJ nr. 10/2015 (HP)Paragraful 64

S-a susţinut că, din perspectivă teoretică, în cazul grupului infracţional organizat suntem în prezenţa unei aşa-numite incriminări-obstacol, prin care se urmăreşte contracararea pericolului reprezentat de organizarea actuală a unor persoane anume în vederea săvârşirii viitoare a uneia sau mai multor infracţiuni, o situaţie similară aceleia a incriminării în anumite cazuri a actelor de pregătire a săvârşirii unor infracţiuni ca infracţiuni de sine stătătoare, exemplificând în acest sens dispoziţiile art. 314 din Codul penal privind deţinerea de instrumente în vederea falsificării de valori. Aşa cum în aceste din urmă situaţii relevanţa penală a faptei-mijloc este derivată exclusiv din cea a faptei-scop, în sine, prin simplul act de pregătire nefiind lezate în niciun fel valorile fundamentale protejate de legea penală, şi în cazul grupului infracţional organizat simpla asociere, iniţiere, aderare ori sprijinire nu are, în sine, nicio relevanţă din punctul de vedere al legii penale, aceasta reieşind abia din natura infracţională a infracţiunii scop. Dezincriminarea acesteia din urmă conduce în mod necesar şi la ieşirea celei dintâi din sfera faptelor penalmente relevante.