Decizia CCR nr. 345/2024Punctul 23

23. În jurisprudența mai sus citată, Curtea a observat că stabilirea unor termene de natura celor instituite prin prevederile art. 33 și ale art. 35 alin. (2) din Legea nr. 165/2013, în care entitățile învestite trebuie să soluționeze notificările și de la expirarea cărora persoana îndreptățită se poate adresa instanței judecătorești când se constată refuzul nejustificat de soluționare a notificării, prin depășirea termenelor instituite, se înscrie în rațiunea pentru care legea însăși a fost concepută, aceea de a crea un mecanism care să confere eficiență procesului reparatoriu al măsurilor abuzive de preluare a unor imobile în timpul regimului comunist, asigurându-se, în același timp, și certitudinea finalizării acestuia, inclusiv prin conferirea dreptului de acces la instanța judecătorească, în situația refuzului nejustificat al entității competente de a soluționa cererile în respectivele termene. ...