Decizia ÎCCJ nr. 6/2015 (HP)Paragraful 43

Legislaţia primară şi secundară, respectiv Normele metodologice aprobate prin Hotărârea Guvernului nr. 31/2003 şi Ordinul ministrului finanţelor publice nr. 2.696/2011, care formează un corpus legis în acest domeniu de reglementare, a lăsat fără acoperire această situaţie juridică astfel că, într-o interpretare extensivă, s-ar putea considera că "legea a spus mai puţin decât a vrut" (lex dixit minus quam voluit) şi, mergând pe un simplu raţionament silogistic, de la general la particular, în sensul că avertismentul este calificat, potrivit art. 5 alin. (2) lit. a) din Ordonanţa Guvernului nr. 2/2001, ca sancţiune contravenţională principală, se poate concluziona în sensul că şi avertismentul se înscrie în cazierul fiscal.