Decizia ÎCCJ nr. 7/2015 (RIL)Paragraful 50

3.1. Potrivit unei orientări jurisprudenţiale mai frecvent întâlnite s-a considerat că în ipoteza sus-menţionată, art. 399 alin. (3) lit. d) din Codul de procedură penală prevede o cauză legală de încetare de drept a măsurii preventive ce trebuie valorificată la momentul soluţionării, în fond, a acţiunii penale; altfel, textul devine inaplicabil, întrucât la momentul rămânerii definitive se va proceda la punerea în executare a măsurii educative (anexa 1: Sentinţa penală nr. 506 din 5 iunie 2014, pronunţată în Dosarul nr. 4.016/300/2014 de Judecătoria Sectorului 2 Bucureşti, definitivă prin Decizia penală nr. 905 din 21 august 2014 a Curţii de Apel Bucureşti - Secţia I penală; Sentinţa penală nr. 763 din 6 octombrie 2014, pronunţată în Dosarul nr. 4.821/270/2014 de Judecătoria Oneşti, definitivă la 27 octombrie 2014 prin neapelare; Sentinţa penală nr. 653 din 16 septembrie 2014, pronunţată în Dosarul nr. 9.970/300/2014 de Judecătoria Sectorului 2 Bucureşti, definitivă prin decizia penală Curţii de Apel Bucureşti - Secţia a II-a penală).