Decizia CCR nr. 356/2024Punctul 14

14. Față de această împrejurare, Curtea observă că soluția legislativă criticată a mai format obiectul controlului de constituționalitate, în raport cu dispozițiile constituționale ale art. 16, concretizat prin Decizia nr. 63 din 18 februarie 2020, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 313 din 14 aprilie 2020, Decizia nr. 799 din 4 noiembrie 2020, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 1324 din 31 decembrie 2020, și Decizia nr. 168 din 26 martie 2019, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 391 din data de 20 mai 2019, fiind respinsă excepția de neconstituționalitate, ca neîntemeiată. Cu acele prilejuri, instanța de contencios constituțional a constatat că problematica despăgubirilor respective a fost supusă și atenției instanțelor de drept comun, a Curții Europene a Drepturilor Omului și a Înaltei Curți de Casație și Justiție. În paragrafele 33, 34 și 36 ale Deciziei nr. 63 din 18 februarie 2020, precitate, Curtea a făcut referire la aceste aspecte, menționând Hotărârea Curții Europene a Drepturilor Omului din 10 iulie 2001, pronunțată în Cauza Asociația și Liga pentru Protecția Cumpărătorilor de Autoturisme și alți 674 de reclamanți împotriva României, și Decizia nr. 5 din 20 ianuarie 2020, pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție - Completul pentru soluționarea recursului în interesul legii, în temeiul art. 126 alin. (3) din Constituție care consacră rolul constituțional al acesteia de a asigura interpretarea și aplicarea unitară a legii de către celelalte instanțe judecătorești. ...