Decizia ÎCCJ nr. 3/2015 (HP)Paragraful 116

Această opinie a fost deja exprimată în doctrină, arătându-se că, în aplicarea art. 6 din Codul penal, în cazul în care pedeapsa care a format primul termen al recidivei postcondamnatorii nu mai satisface condiţiile de existenţă ale recidivei postcondamnatorii prevăzute de art. 41 din Codul penal, pluralitatea de infracţiuni îmbrăcând, potrivit legii noi, forma pluralităţii intermediare, limita de pedeapsă pentru rezultantă va fi maximul ce poate fi aplicat în condiţiile pluralităţii intermediare*1). Nu se poate face abstracţie de forma de pluralitate în care se regăsesc infracţiunile reţinute în actuala reglementare, aspect ce nu echivalează însă cu o schimbare de încadrare juridică. Astfel, dacă sub legea veche faptele întruneau condiţiile recidivei, iar sub legea nouă aceleaşi fapte întrunesc condiţiile pluralităţii intermediare, trebuie avut în vedere maximul pedepsei care se poate aplica potrivit noii legi în situaţia unei pluralităţi intermediare. În acest sens, maximul aplicabil va fi dat de pedeapsa cea mai grea, la care se adaugă 1/3 din pedeapsa aplicabilă pentru cealaltă pedeapsă, potrivit dispoziţiilor art. 44 raportat la art. 39 din Codul penal.