Decizia ÎCCJ nr. 4/2015 (HP)Paragraful 71

Considerentele ce stau la baza acestei opinii sunt deduse din textul art. 1 din Hotărârea Guvernului nr. 846/1996, apreciind-se că dreptul la despăgubiri se leagă de situaţia creată în cadrul acţiunii militare, textul subliniind legătura necesară şi directă dintre starea de invaliditate sau deces şi acţiunile militare. Fiind un drept la măsuri de protecţie reglementate de stat pentru persoane cărora le-a fost afectată integritatea corporală/viaţa pe teatrele de luptă internaţionale, interpretarea nu se poate face în defavoarea celui ce se obligă, prin extinderea acesteia la situaţii pe care legiuitorul nu le-a avut în vedere (şi anume, la situaţia agravării stării de sănătate în timp), cu atât mai mult cu cât acest set de măsuri de sprijin se încadrează într-un ansamblu de măsuri mult lărgit, constând din acordarea daunelor materiale aferente contractului de asigurare de viaţă şi accidente, a indemnizaţiei lunare pentru urmaşi în temeiul Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr. 82/2006, aprobată cu modificări prin Legea nr. 111/2007, cu modificările şi completările ulterioare, a pensiei de urmaş, a bursei de studiu pentru urmaş, ca şi din faptul angajării soţiei defunctului ca ofiţer în cadrul armatei. Eventual, s-ar putea accepta a se considera ca, din dreptul aferent stării mai grave de invaliditate, să se deducă despăgubirea aferentă stării anterioare de invaliditate, agravarea dând eventual naştere la dreptul la diferenţa dintre despăgubirile prevăzute pentru cele două stări de invaliditate, respectiv la diferenţa dintre despăgubirile aferente invalidităţii şi cele pentru deces;