Decizia ÎCCJ nr. 2/2015 (HP)Paragraful 28

Curtea de Apel Constanţa a dispus, prin încheierea pronunţată în şedinţa publică din data de 30 septembrie 2014, în Dosarul nr. 2.886/113/2013, aflat pe rolul acestei instanţe, în apel, sesizarea din oficiu a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie în temeiul dispoziţiilor art. 519 din Codul de procedură civilă, în vederea pronunţării unei hotărâri prealabile cu privire la următoarele chestiuni de drept: dacă art. 2 raportat la art. 1 alin. (2) lit. e) pct. (i) şi alin. (3) din Ordonanţa Guvernului nr. 137/2000 privind prevenirea şi sancţionarea tuturor formelor de discriminare, republicată, poate şi trebuie interpretat în sensul că discriminarea prin stabilirea unui salariu diferit pentru muncă egală se poate analiza şi, dacă este cazul, constata şi atunci când angajaţii aflaţi în situaţii identice sau comparabile, din punctul de vedere al funcţiei ocupate, au stabilit raporturi de muncă cu angajatori diferiţi, instituţii publice, dar care au calitatea de ordonator secundar/terţiar de credite faţă de acelaşi ordonator principal de credite; dacă, în situaţia expusă, discriminarea poate rezulta din măsuri privind salarizarea dispuse de angajatori diferiţi şi care constituie o practică administrativă neunitară în aplicarea unui act normativ; dacă în acest caz este relevantă legalitatea acordării unor drepturi salariale altor angajaţi aflaţi în situaţii similare sau identice; dacă se poate reţine existenţa unui tratament discriminatoriu în cazul în care tratamentul mai favorabil al unor angajaţi este rezultatul punerii în executare a unor hotărâri judecătoreşti prin care s-au acordat acestora anumite drepturi salariale; dacă art. 27 din Ordonanţa Guvernului nr. 137/2000 privind prevenirea şi sancţionarea tuturor formelor de discriminare, republicată, poate şi trebuie interpretat în sensul că persoana care se consideră discriminată poate solicita acordarea de despăgubiri egale cu drepturile salariale de care a fost lipsită în termenul legal de prescripţie extinctivă.