Decizia ÎCCJ nr. 2/2015 (HP)Paragraful 47

Ulterior, prin Decizia nr. 1.325/2008, Curtea Constituţională a admis excepţia de neconstituţionalitate şi a constatat că dispoziţiile Ordonanţei Guvernului nr. 137/2000 privind prevenirea şi sancţionarea tuturor formelor de discriminare, republicată, sunt neconstituţionale în măsura în care din acestea se desprinde înţelesul că instanţele judecătoreşti au competenţa să anuleze ori să refuze aplicarea unor acte normative cu putere de lege, considerând că sunt discriminatorii, şi să le înlocuiască cu norme create pe cale judiciară sau cu prevederi cuprinse în alte acte normative. Aceste decizii ale Curţii Constituţionale au avut în vedere, aşadar, nu doar situaţia în care instanţele ar anula prevederi legale, ci şi situaţiile în care ar aplica prevederi din acte normative inaplicabile în cazurile deduse judecăţii, indiferent de forţa lor juridică. Şi într-un asemenea caz ar fi încălcat principiul separaţiei puterilor în stat, întrucât instanţa de judecată ar intra în domeniul de competenţă al puterii executive şi ar crea norme de drept noi în aplicarea legii, fără să aibă această competenţă constituţională şi legală.