Decizia CCR nr. 337/2024Punctul 21

21. Curtea observă că, astfel cum sunt formulate, criticile autorului aduc în discuție o pretinsă soluție legislativă care nu a fost cuprinsă în textele legale criticate, solicitând, de fapt, modificarea și completarea dispozițiilor legale ce formează obiectul excepției, astfel încât, alături de organele proprii de judecată religioasă ale cultelor religioase, instanțele judecătorești să poată soluționa diferendele existente la nivelul cultului pentru problemele de disciplină internă, conform statutelor și reglementărilor proprii ale acestora. Or, a accepta susținerea autorului excepției ar echivala cu subrogarea Curții Constituționale în sfera de competență a legiuitorului, încălcând astfel art. 2 alin. (3) din Legea nr. 47/1992 privind organizarea și funcționarea Curții Constituționale, republicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 807 din 3 decembrie 2010, potrivit căruia „Curtea Constituțională se pronunță numai asupra constituționalității actelor cu privire la care a fost sesizată, fără a putea modifica sau completa prevederile supuse controlului“ . Așadar, Curtea constată că, astfel cum sunt formulate, criticile aduse prevederilor legale invocate nu reprezintă o problemă de constituționalitate, soluționarea acestora excedând competenței Curții Constituționale. În aceste condiții, excepția de neconstituționalitate apare ca fiind inadmisibilă. ...