Decizia ÎCCJ nr. 21/2014 (HP)Paragraful 110

Or, în toate cazurile, instanța de contencios constituțional a supus controlului de constituționalitate exclusiv dispoziții legale cuprinse, așa cum prevede art. 29 alin. (4) din Legea nr. 47/1992 privind organizarea și funcționarea Curții Constituționale, republicată, cu modificările ulterioare, într-o lege sau ordonanță, în interpretarea dată acestora de instanța supremă, aspect pe care l-a menționat și în paragraful 51 al Deciziei nr. 265 din 6 mai 2014. Astfel, a arătat că, "în pofida rolului său de garant al supremației Constituției", Curtea este obligată să analizeze textul în cauză (art. 5 din Codul penal - n.n.) în interpretarea dată de instanța supremă, făcând trimitere și la jurisprudența sa relevantă (deciziile nr. 8 din 18 ianuarie 2011 și nr. 854 din 23 iunie 2011, publicate în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 186 din 17 martie 2011, respectiv nr. 672 din 21 septembrie 2011). Ca urmare, în niciuna dintre situații obiectul verificării conformității cu legea fundamentală a țării nu a fost o hotărâre a Înaltei Curți, ci un text de lege a cărui interpretare a dobândit valențe de neconstituționalitate.