Decizia CCR nr. 300/2024Punctul 6

6. Tribunalul Bihor - Secția penală apreciază că normele procesual penale criticate nu sunt contrare dispozițiilor constituționale invocate. În acest sens, reține că nerespectarea termenului prevăzut de art. 24 alin. (1) din Codul de procedură penală de către succesorii în drepturi ai părții civile nu constă în pierderea dreptului de acces la o instanță, aceștia având posibilitatea să se adreseze instanței civile, astfel cum rezultă din dispozițiile art. 25 alin. (6) și ale art. 27 alin. (2) din Codul de procedură penală. Aceste dispoziții legale sunt aplicabile atât în cazul succesorilor în drepturi ai unei persoane juridice, cât și în cazul moștenitorilor unei persoane fizice decedate, neputând fi interpretate ca fiind discriminatorii. Reține, totodată, că, spre deosebire de acest drept procesual, exercitarea dreptului de opțiune succesorală are ca efect consolidarea retroactivă a transmisiunii moștenirii, confuziunea dintre patrimoniul defunctului și al moștenitorului acceptant, faptul că moștenitorii răspund pentru datoriile și sarcinile moștenirii numai cu bunurile din patrimoniul succesoral, proporțional cu cota fiecăruia, iar legatarii cu titlu particular nu răspund decât în caz excepțional și numai cu bunul ce formează obiectul legatului. Reține că acceptarea moștenirii poate fi expresă, dar și tacită. De asemenea, apreciază că, în cazul persoanei juridice, nu este incidentă instituția opțiunii succesorale. Consideră că termenul de două luni prevăzut de art. 24 alin. (1) din Codul de procedură penală pentru continuarea acțiunii civile exercitate de o persoană fizică decedată nu reprezintă o îngrădire a exercitării dreptului de opțiune succesorală, moștenitorii având acces la instanța civilă în situația în care nu se încadrează în acest termen. ...