Decizia ÎCCJ nr. 18/2014Paragraful 85

Facultatea de Drept şi Ştiinţe Administrative din cadrul Universităţii de Vest din Timişoara, prin profesorul dr. Viorel Paşca, a exprimat opinia că "Prevederile art. 21 din Legea nr. 187/2012 au caracter special faţă de cele cuprinse în art. 125 din noul Cod penal, nu pot fi interpretate decât în integralitatea lor. Dacă legiuitorul ar fi avut intenţia ca pedeapsa închisorii aplicată în baza Codului penal din 1969 pentru infracţiuni comise în timpul minorităţii să nu depăşească maximul de 5 ani al măsurii educative a internării într-un centru de detenţie, ar fi prevăzut expres aceasta şi s-ar fi referit şi la teza a II-a a dispoziţiilor art. 125 din noul Cod penal, când pedeapsa prevăzută de lege pentru infracţiunea săvârşită este închisoarea de 20 de ani sau mai mare ori detenţiunea pe viaţă şi internarea se ia pe o perioadă cuprinsă între 5 şi 15 ani. Dimpotrivă, legiuitorul în mod unitar a prevăzut în cuprinsul art. 21 din Legea nr. 187/2012 că pedeapsa închisorii executabilă, aplicată în baza Codului penal din 1969, se înlocuieşte cu măsura educativă a internării într-un centru de detenţie pe o perioadă egală cu durata pedepsei închisorii, sau în cazul pluralităţii de infracţiuni pe o durată egală cu pedeapsa rezultantă, ori în cazul închisorii care depăşeşte 20 de ani, cu internarea într-un centru de detenţie pe o perioadă de 15 ani, fără a face nicio referire la prevederile art. 125 din noul Cod penal. Prevederile art. 21 din Legea nr. 187/2012 şi cele ale art. 125 din noul Cod penal au intrat în vigoare la aceeaşi dată. Este evident că legiuitorul a vrut să trateze situaţiile tranzitorii într-un mod diferit de cel prevăzut de art. 125 din noul Cod penal, caz în care doar dispoziţiile legii speciale au aplicabilitate în asemenea situaţii."