Decizia ÎCCJ nr. 16/2014 (HP)Paragraful 23

Având cuvântul pentru a pune concluzii asupra cauzelor reunite, referitor la chestiunea de drept supusă dezlegării, reprezentantul Ministerului Public a susţinut opinia procurorului general al Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie şi a solicitat respingerea ca inadmisibile a sesizărilor formulate de Tribunalul Bucureşti - Secţia I penală în Dosarul nr. 2.496/4/2014 şi în Dosarul nr. 1.686/4/2014 prin care se solicită pronunţarea unei hotărâri prealabile pentru dezlegarea de principiu a problemei de drept având ca obiect aplicarea dispoziţiilor art. 22 alin. (4) lit. b) din Legea nr. 187/2012 pentru punerea în aplicare a Legii nr. 286/2009 privind Codul penal cu referire la art. 129 alin. (2) lit. b) din Codul penal în cazul faptelor definitiv judecate la data de 1 februarie 2014, având în vedere că la momentul învestirii Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie a fost deja înregistrată din data de 6 martie 2014 o sesizare cu acelaşi obiect, care a format obiectul Dosarului nr. 4/1/HP/P, soluţionat prin Decizia nr. 4 din 12 mai 2014, în sensul că "prevederile art. 22 alin. (4) lit. b) din Legea nr. 187 din 24 octombrie 2012 pentru punerea în aplicare a Legii nr. 286/2009 privind Codul penal cu referire la art. 129 alin. (2) lit. b) din Codul penal nu sunt aplicabile faptelor definitiv judecate la data de 1 februarie 2014".