Decizia ÎCCJ nr. 10/2014 (HP)Punctul Vi.2

Vi.2. Istoric de jurisprudență a) Jurisprudența relevantă în aplicarea legii penale mai favorabile cu privire la situațiile tranzitorii determinate de intrarea în vigoare a Codului penal Carol al II-lea [Înalta Curte de Casație și Justiție, deciziunea penală nr. 659 din 5 martie 1937: "(...) Ceea ce legiuitorul a voit să înțeleagă prin cuvintele lege mai favorabile inculpatului, (...) a fost consfințirea principiului retroactivității legilor penale mai blânde, față de inculpat, ceea ce însemnează că s-a referit la culpabilitatea și calificarea faptului acestuia, și ca o consecință la pedeapsa mai ușoară prevăzută în legea mai blândă, iar nu la principiile și normele de procedură care rămân acelea care au fost în vigoare la data când s-a judecat cazul. Că aceasta este adevărata interpretare a textului de mai sus, rezultă și din dispozițiunile art. 3 din noul Cod penal, care dispune că: dacă după săvârșirea infracțiunii și înainte de condamnarea infractorului printr-o hotărâre definitivă, intervine o lege sau mai multe legi succesive, se aplică legea ale cărei dispozițiuni sunt mai favorabile infractorului, ceea ce însemnează că legiuitorul în grija de a face aplicațiunea principiului de mai sus a pus la îndemâna inculpatului, aflat în recurs la intervenirea legii mai blânde, o nulitate care să-i dea posibilitatea ca acest principiu al retroactivității să-și capete aplicațiunea sa." Biblioteca Înaltei Curți de Casație și Justiție, în Buletinul anului 1938 al Curții de Casație și Justiție, Secțiunea II (penale), p. 1403-1404] ... b) Jurisprudența relevantă în aplicarea legii penale mai favorabile cu privire la situațiile tranzitorii determinate de intrarea în vigoare a Codului penal din 1969 ... Instanțele naționale, în perioada 1969-1971, perioada imediat următoare intrării în vigoare a Codului penal din 1969, au reținut că legea penală mai favorabilă se alege în funcție de evaluarea tuturor circumstanțelor cauzei și influența lor asupra sancțiunilor în raport cu fiecare din legile succesive, fără a fi posibilă combinarea lor (TS, d.p. nr. 1.012/1971; TMB - Secția I penală, d.p. nr. 4.136/1969). ...