Decizia CCR nr. 276/2024Punctul 28

28. Curtea a reținut că, în jurisprudența sa ulterioară intrării în vigoare a Legii nr. 350/2006, examinând excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 33 din Legea nr. 146/2002 privind regimul juridic al fundațiilor județene pentru tineret și a municipiului București, a constatat că Legea nr. 146/2002 (și nu Legea nr. 350/2006) are ca obiect de reglementare stabilirea regimului juridic al fundațiilor județene pentru tineret și a municipiului București, precum și a regimului juridic al patrimoniului care a aparținut fostei Uniuni a Tineretului Comunist - U.T.C. - și că, potrivit art. 10 din Legea nr. 146/2002, conducerea fundațiilor județene pentru tineret și a municipiului București este asigurată de un consiliu alcătuit din 5 membri, dintre care: 3 sunt numiți de consiliul județean, respectiv Consiliul General al Municipiului București, iar 2 sunt aleși din rândul structurilor asociative de tineret reprezentative la nivelul unității administrativ-teritoriale respective, care își exprimă adeziunea la scopul fundației (a se vedea Decizia nr. 258 din 7 aprilie 2015, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 417 din 12 iunie 2015). Așadar, folosirea sintagmei „adunare generală“ în conținutul art. 13 alin. (1) din Legea tinerilor nr. 350/2006 nu a fost interpretată de Curte ca o revenire la soluția legislativă inițială a Legii nr. 146/2002 care reglementa adunarea generală ca organ de conducere al fundației. Curtea a reținut că prin Decretul-lege nr. 150/1990 au fost înființate în județe și în municipiul București fundații pentru tineret, persoane juridice de utilitate publică, cu sediul în reședințele de județ, conducerea acestora fiind asigurată de consilii formate din reprezentanți ai tuturor organizațiilor de tineret legal constituite la nivel de județe și al municipiului București, cu excepția celor aparținând partidelor și formațiunilor politice. ...