Decizia ÎCCJ nr. 6/2014 (HP)Paragraful 76

S-a susţinut că, în aplicarea dispoziţiilor art. 6 alin. (1) din Codul penal, pedeapsa închisorii aplicată pentru comiterea tentativei la o infracţiune se reduce la maximul special prevăzut de legea penală nouă pentru tentativa la infracţiunea săvârşită, întrucât, potrivit art. 174 din Codul penal nou (art. 144 din Codul penal din 1969), prin săvârşirea sau comiterea unei infracţiuni se înţelege săvârşirea oricăreia dintre faptele pe care legea le pedepseşte ca infracţiune consumată sau ca tentativă, pedeapsa închisorii aplicată prin hotărârea definitivă de condamnare reducându-se la maximul special rezultat din aplicarea art. 33 alin. (2) şi a textului incriminator din legea penală, numai astfel respectându-se art. 4 şi 8 din Legea nr. 187/2012, cu modificările ulterioare, sintagma "maximul special prevăzut de legea nouă pentru infracţiunea săvârşită" neputând fi acceptată decât în considerarea dispoziţiilor art. 187 şi 174 din Codul penal (art. 141^1 şi 144 din Codul penal din 1969), raţiunea art. 6 alin. (1) din Codul penal fiind respectarea principiului legalităţii pedepsei prevăzut în art. 2 din Codul penal, nicio persoană condamnată să nu execute o pedeapsă mai mare decât ar fi putut să execute dacă ar fi fost judecată potrivit legii noi.