Decizia CCR nr. 289/2024Punctul 17

17. Referitor la prevederile art. 52 alin. (2) din Legea nr. 302/2004, se arată că acestea, prin sintagma „nici asupra oportunității extrădării“, obligă instanța de judecată învestită să soluționeze cererea de extrădare să admită, per se, orice solicitare de extrădare, fără a putea face o minimă verificare asupra aspectelor ce țin de necesitatea și utilitatea extrădării persoanei. Or, dispozițiile art. 22 din Legea nr. 302/2004, ce reglementează motivele opționale de refuz al extrădării, permit instanței să refuze extrădarea atunci când fapta care motivează cererea constituie obiectul unui proces penal în curs sau atunci când această faptă poate constitui obiectul unui proces penal în România, ori dacă predarea acesteia este susceptibilă să aibă consecințe de o gravitate deosebită pentru ea, în special din cauza vârstei sau a stării sale de sănătate. Or, se susține că, prin raportare la această analiză de oportunitate a extrădării, dispozițiile art. 52 alin. (2) din Legea nr. 302/2004 sunt lipsite de previzibilitate, aspect ce contravine art. 1 alin. (3) și (5) din Constituție, precum și art. 20, art. 21 alin. (3) și art. 26 alin. (1) din Constituție raportate la art. 6 și 8 din Convenția pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale. ...