Decizia CCR nr. 264/2024Punctul 17

17. Curtea a mai învederat faptul că în cadrul raporturilor juridice dintre stat, în calitate de creditor, și contribuabil, în calitate de debitor al obligației fiscale, cele două părți nu se situează pe poziții de egalitate, între ele existând o legătură de subordonare în favoarea statului, pe baza unui regim de drept public, și, prin urmare, nu poate fi vorba despre o încălcare a principiului egalității în fața legilor prevăzut de art. 16 din Constituție. Curtea a statuat, astfel, că stabilirea unui termen de prescripție a dreptului de a cere executarea silită a creanțelor fiscale diferit de cel general nu aduce nicio atingere dispozițiilor constituționale și celor din convențiile la care România este parte, referitoare la interzicerea discriminării, iar soluția adoptată de legiuitor este determinată de natura juridică specială a creanțelor fiscale, ce reprezintă surse ale bugetului de stat, ceea ce constituie o justificare întemeiată pentru diferența de tratament juridic în ceea ce privește termenul de prescripție a dreptului de a cere executarea silită. Curtea a subliniat, totodată, că și în alte domenii sunt stabilite termene speciale de prescripție. ...