Decizia ÎCCJ nr. 21/2013 (RIL)Paragraful 19

3.1. Într-o primă opinie (majoritară) s-a reţinut că art. 25 din Legea-cadru nr. 330/2009 a fost abrogat, astfel că nu mai există suport legislativ în acordarea premiului. În aceste condiţii, reclamanţii nu se pot prevala de existenţa unui bun, ca drept câştigat, respectiv de o creanţă certă, lichidă şi exigibilă, de care ar fi fost lipsiţi, pentru a invoca încălcarea dreptului de proprietate garantat de art. 1 din Protocolul adiţional nr. 1 la Convenţia europeană a drepturilor omului. A acorda acest drept, pronunţându-se asupra legalităţii unei măsuri dispuse printr-un act normativ, ar presupune ca instanţele să depăşească atributele puterii judecătoreşti, doar legiuitorul putând să stabilească drepturile salariale suplimentare, condiţiile de acordare şi cuantumul acestora.