Decizia CCR nr. 250/2024Punctul 14

14. Înalta Curte de Casație și Justiție - Secția contencios administrativ și fiscal apreciază că nu este încălcat principiul priorității tratatelor internaționale privind drepturile omului și nici nu este îngrădit accesul liber la justiție ori dreptul la un proces echitabil. Dispozițiile legale criticate sunt suficient de clare, predictibile și neechivoce, destinatarul normei juridice fiind capabil să își adapteze conduita în funcție de conținutul acesteia, în concordanță cu prevederile art. 1 alin. (5) din Constituție. De altfel, în aprecierea constituționalității dispozițiilor criticate, Curtea Constituțională a constatat, prin Decizia nr. 225 din 4 aprilie 2017, că art. 27 lit. d) din Legea nr. 51/1995, fiind o normă de trimitere, trebuie privit prin prisma efectelor declarării ca neconstituțională a sintagmei „de natură să aducă atingere prestigiului profesiei“ din cuprinsul art. 14 lit. a) al aceluiași act normativ. Astfel, prin conținutul său normativ, art. 27 lit. d) din Legea nr. 51/1995 nu conține niciun viciu de neconstituționalitate, ci doar reglementează una dintre situațiile în care încetează calitatea de avocat. Mai arată că, potrivit jurisprudenței Curții Constituționale, avocatura este un serviciu public, care este organizat și funcționează pe baza unei legi speciale, iar cei care doresc să practice această profesie sunt datori să respecte legea și să accepte regulile impuse de aceasta, inclusiv prin aplicarea unor măsuri coercitive. ...