Decizia CCR nr. 223/2024Punctul 10

10. Obiectul excepției de neconstituționalitate, astfel cum reiese din încheierea de sesizare, îl constituie dispozițiile art. 15 alin. (1) și (2) din Legea nr. 200/2006 privind constituirea și utilizarea Fondului de garantare pentru plata creanțelor salariale, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 453 din 25 mai 2006. Ulterior sesizării Curții Constituționale, prevederile criticate au fost modificate, succesiv, prin art. I pct. 2 din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 9/2021 pentru modificarea Legii nr. 200/2006 privind constituirea și utilizarea Fondului de garantare pentru plata creanțelor salariale, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 174 din 19 februarie 2021, prin art. I pct. 3 din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 35/2021 pentru modificarea Legii nr. 200/2006 privind constituirea și utilizarea Fondului de garantare pentru plata creanțelor salariale, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 467 din 4 mai 2021, prin art. I pct. 2 din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 53/2021 pentru modificarea Legii nr. 200/2006 privind constituirea și utilizarea Fondului de garantare pentru plata creanțelor salariale, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 615 din 22 iunie 2021, nemaifiind păstrată soluția legislativă criticată. De asemenea, art. II din toate actele normative modificatoare antereferite dispune că „Cererile prevăzute la art. 19 alin. (1) și (2) din Legea nr. 200/2006 privind constituirea și utilizarea Fondului de garantare pentru plata creanțelor salariale, cu modificările ulterioare, depuse anterior datei intrării în vigoare a prezentei ordonanțe de urgență, se soluționează potrivit prevederilor legale în vigoare la momentul depunerii acestora.“ Față de această împrejurare, având în vedere motivarea excepției de neconstituționalitate, care vizează delimitarea perioadei pentru care se poate face solicitarea privind acordarea creanțelor salariale, jurisprudența Curții Constituționale prin care se statuează că trebuie să se țină cont de voința reală a părții care a ridicat excepția de neconstituționalitate (Decizia nr. 775 din 7 noiembrie 2006, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 1006 din 18 decembrie 2006), precum și Decizia Curții Constituționale nr. 766 din 15 iunie 2011, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 549 din 3 august 2011, Curtea reține ca obiect al excepției de neconstituționalitate dispozițiile art. 15 alin. (2) din Legea nr. 200/2006 (în forma inițială), în interpretarea dată prin Decizia nr. 16 din 5 martie 2018, pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție - Completul pentru dezlegarea unor chestiuni de drept, care au următorul cuprins: „(2) Perioada prevăzută la alin. (1) este perioada anterioară datei la care se solicită acordarea drepturilor și precedă sau succedă datei deschiderii procedurii insolvenței.“ Prevederile art. 15 alin. (1) din aceeași lege, la care fac trimitere dispozițiile criticate, au următorul cuprins: „(1) Creanțele salariale prevăzute la art. 13 alin. (1) lit. a) , c) , d) și e) se suportă pentru o perioadă de 3 luni calendaristice.“ ...