Decizia ÎCCJ nr. 17/2012 (RIL)Paragraful 49

În jurisprudenţa instanţei de contencios european a drepturilor omului, imparţialitatea este definită ca absenţă a oricărei prejudecăţi sau idei preconcepute cu privire la soluţia ce trebuie pronunţată în cadrul unui proces. Potrivit aceleiaşi jurisprudenţe, imparţialitatea se configurează sub aspect subiectiv şi presupune determinarea convingerii personale a unui judecător într-o anumită împrejurare, iar obiectiv vizează existenţa unor garanţii suficiente care să excludă, în persoana unui judecător, orice bănuială legitimă. Aspectul subiectiv este prezumat relativ, până la proba contrarie, iar cel obiectiv constă în identificarea acelor împrejurări verificabile care ar justifica punerea în discuţie a imparţialităţii unui judecător, dincolo de conduita sa personală.