Decizia ÎCCJ nr. 9/2012 (RIL)Paragraful 86

Argumentul invocat în cadrul primei orientări jurisprudenţiale, acela al efectului prevederilor art. 2 alin. (4) din aceleaşi norme metodologice, care ar fi de natură să înlăture aplicarea art. 2 alin. (3) , deoarece Legea nr. 19/2000 ar avea caracter special şi prioritate de aplicare, a fost calificat ca fiind greşit în considerentele Deciziei nr. 40 din 22 septembrie 2008 a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, constituită în Secţii Unite, reţinânduse în acest sens că Legea nr. 19/2000 reprezintă o lege generală şi constituie actul normativ-cadru în domeniul pensiilor şi al drepturilor de asigurări sociale.