Decizia CCR nr. 218/2024Punctul 30

30. Curtea consideră că situația excepțională și motivele invocate de legiuitorul delegat pentru adoptarea actului normativ criticat nu justifică însă, într-o manieră obiectivă și rezonabilă, natura discriminatorie a măsurilor reglementate exclusiv cu privire la salariații microîntreprinderilor, doar aceștia fiind excluși, spre deosebire de toți ceilalți salariați, de la dreptul de a fi informați în scris cu privire la fișa postului și de a fi consultați la întocmirea regulamentului intern al unității angajatoare. Or, contextul pandemiei de COVID-19 și intenția de adaptare la realitățile pieței muncii și de debirocratizare consistentă a procedurilor subsecvente raporturilor de muncă, pe care Guvernul le invocă pentru a justifica adoptarea Ordonanței de urgență a Guvernului nr. 37/2021, sunt argumente generale, aplicabile în egală măsură tuturor subiectelor de drept ale raporturilor de muncă, nu numai angajaților din cadrul microîntreprinderilor. Prin urmare, măsurile adoptate nu se justifică prin prisma destinatarilor săi. Pe de altă parte, aceste măsuri duc la vulnerabilizarea/fragilizarea unei întregi categorii de angajați - cea a salariaților din microîntreprinderi -, concomitent cu potențarea poziției dominante a angajatorilor din cele aproximativ 500.000 de microîntreprinderi din țară vizate de actul normativ criticat, ceea ce determină incontestabil o slăbire a standardului de protecție socială a muncii pentru un număr semnificativ de angajați, fără a fi justificată această necesitate la nivelul dinamicii pieței muncii. Prin urmare, Curtea reține și încălcarea art. 16 alin. (1) prin raportare la art. 41 alin. (2) din Constituție. ...