Decizia CCR nr. 217/2024Punctul 31

31. Prin Decizia nr. 61 din 13 februarie 2018, mai sus citată, paragrafele 137 și 138, Curtea Constituțională a statuat, referindu-se la alegerea președintelui Consiliului Superior al Magistraturii exclusiv dintre membrii provenind din rândul judecătorilor, că atât timp cât Constituția reglementează, la art. 133 alin. (1) , Consiliul Superior al Magistraturii ca reprezentant, în egală măsură, al celor două ramuri ale magistraturii - judecătorii și procurorii - și garant, în această calitate, al independenței justiției - în componenta sa referitoare la autoritatea judecătorească, respectiv instanțele judecătorești și Ministerul Public -, legea organică nu poate institui o diferențiere, în cadrul aceleiași categorii a magistraților aleși membri ai Consiliului, sub aspectul vocației de a fi ales ca președinte al Consiliului Superior al Magistraturii doar în privința judecătorilor, membri aleși ai Consiliului. Această opțiune a legiuitorului organic este incompatibilă cu prevederile art. 16 și ale art. 133 alin. (3) din Legea fundamentală. Totodată, Curtea a observat că, urmare a noii filosofii a legiuitorului organic, rezultă că procurorii sunt excluși de la dreptul de a vota pentru alegerea președintelui Consiliului Superior al Magistraturii în calitatea sa de conducător și reprezentant al Consiliului, deoarece aceștia nu fac parte din adunarea electivă pentru alegerea președintelui Secției pentru judecători, care este președintele de drept al Consiliului Superior al Magistraturii, iar judecătorii sunt excluși de la procedura de alegere, prin vot, a vicepreședintelui CSM. Or, președintele și vicepreședintele Consiliului Superior al Magistraturii reprezintă organele de conducere comune ce vizează Consiliul Superior al Magistraturii ca entitate unitară și unică, reprezentantă atât a judecătorilor, cât și a procurorilor. Curtea reamintește și cele reținute prin Decizia nr. 1.059 din 14 noiembrie 2007, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 860 din 17 decembrie 2007, prin care a statuat că dispozițiile art. 10 alin. (5) din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 27/2006 privind salarizarea și alte drepturi ale judecătorilor, procurorilor și altor categorii de personal din sistemul justiției sunt neconstituționale întrucât instituie un tratament juridic diferit - salarizarea - unor persoane care se află în aceeași situație juridică - membri aleși ai Consiliului Superior al Magistraturii -, fără a avea o justificare obiectivă și rațională. În acest sens, Curtea a reținut că, potrivit Constituției și Legii nr. 317/2004, dintre cei 19 membri ai Consiliului Superior al Magistraturii, 14 sunt membri aleși în adunările generale ale magistraților. Astfel, diferențierea în ceea ce privește salarizarea în cadrul acestei categorii - și anume, membri aleși - în funcție de activitatea permanentă sau nepermanentă pe care aceștia o desfășoară în cadrul Consiliului Superior al Magistraturii este de natură să încalce principiul egalității în fața legii, consacrat constituțional prin art. 16 alin. (1) . ...