Decizia CCR nr. 216/2024Punctul 14

14. Exercitând atribuția legală și constituțională privind asigurarea interpretării și aplicării unitare a legii de către instanțele judecătorești, Înalta Curte de Casație și Justiție a interpretat normele legale în acord cu voința legiuitorului, fără a se substitui legiuitorului, întrucât sensul stabilit nu modifică și nu le completează, ci este rezultatul procesului de interpretare a dispozițiilor art. 382 lit. h) și art. 536 din Codul administrativ, ca urmare a utilizării metodelor de interpretare a normelor juridice. Așa cum a statuat Curtea Constituțională în jurisprudența sa, în activitatea de interpretare a legii, instanța supremă a realizat „un echilibru între spiritul și litera legii, între exigențele de redactare și scopul urmărit de legiuitor“. Curtea constată că instanța a acționat intra vires, în interiorul marjei sale de competență, fără a legifera, substituindu-se autorității competente în acest domeniu (a se vedea în acest sens Decizia nr. 787 din 23 noiembrie 2021, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 228 din 8 martie 2022, paragraful 25). ...