Decizia ÎCCJ nr. 17/2011 (RIL)Paragraful 28

Astfel, s-a concluzionat că pentru a se putea dispune liberarea provizorie este obligatoriu ca măsura arestării să fi fost legal luată, prelungită şi menţinută, iar temeiurile arestării să subziste la momentul analizei cererii de liberare, dispoziţiile legale care reglementează liberarea provizorie trebuind corelate cu dispoziţiile art. 139 alin. 1 din Codul de procedură penală, care vizează înlocuirea măsurii arestării atunci când s-au schimbat temeiurile care au determinat luarea acestei măsuri, precum şi cu cele ale art. 139 alin. 2 din acelaşi cod, care prevăd revocarea măsurii preventive atunci când, printre altele, nu mai există vreun temei care să justifice menţinerea ei, în niciuna dintre cele două ipoteze anterior enunţate liberarea provizorie nefiind soluţia legală.