Decizia CCR nr. 187/2024Punctul 8

8. În motivarea excepției de neconstituționalitate autoarea acesteia susține, în esență, că dispozițiile art. 1 alin. (3) Legea nr. 51/1995 au un caracter impredictibil și retroactiv. Arată că aceste dispoziții de lege au fost introduse prin Legea nr. 255/2004, iar la acea dată în România deja funcționa, înființată în temeiul legii, Uniunea Națională a Barourilor din România. Cu toate acestea, existența acesteia este contestată, în temeiul art. 1 alin. (3) din Legea nr. 51/1995, apreciindu-se că este în ilegalitate, în afara „UNBR“. Arată astfel că, pe de o parte, legea prevede generic existența unei structuri naționale „UNBR“, dar, pe de altă parte, nu indică niciun element de identificare, de localizare a acesteia. Ca atare, apreciază că textul este deficitar și imprecis, atât prin prisma faptului că este folosit pentru a împiedica să funcționeze o structură legal înființată, cum este Uniunea Națională a Barourilor din România (autoare a excepției), cât și prin aceea că, ipotetic, permite „înființarea de barouri în afara UNBR“, atâta vreme cât acesta nu este identificat. De asemenea, mai susține că art. 59 alin. (6) din Legea nr. 51/1995 este un text sancționator, fiind introdus în lege după modificarea acesteia prin Legea nr. 255/2004, adică mult după constituirea Uniunii. În acest context, apreciază că, în forma actuală, dispozițiile art. 59 alin. (6) din Legea nr. 51/1995 sunt impredictibile, fiind generatoare de arbitrar și abuzuri în instanțe. Referitor la dispozițiile art. 107 alin. (1) și (2) din Legea nr. 51/1995, autoarea excepției apreciază că acestea sunt impredictibile și încalcă principiul separației puterilor în stat și principiul neretroactivității legii. ...