Decizia CCR nr. 189/2024Punctul 14

14. Referitor la critica de neconstituționalitate a art. 26 alin. (1) din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 80/2013 prin raportare la art. 21 din Constituție, Curtea a observat că taxa judiciară de timbru prevăzută de textul de lege criticat pentru exercitarea căii extraordinare de atac se datorează indiferent de soluția pronunțată de instanța de control judiciar, respectiv de admitere a contestației în anulare sau de respingere a acesteia. Odată învestită cu soluționarea căii extraordinare de atac, instanța judecătorească va înfăptui actul de justiție, serviciu public taxabil, taxele judiciare de timbru constituind o contraprestație raportat la actul de justiție. Or, nicio dispoziție constituțională nu interzice stabilirea taxelor de timbru în justiție, fiind justificat ca persoanele care se adresează autorităților judecătorești să contribuie la acoperirea cheltuielilor prilejuite de realizarea actului de justiție, astfel încât nu poate fi reținută nici critica privind încălcarea art. 44 din Constituție. Regula este cea a timbrării acțiunilor în justiție, excepțiile fiind posibile numai în măsura în care sunt stabilite de legiuitor. Cheltuielile ocazionate de realizarea actului de justiție sunt cheltuieli publice, la a căror acoperire, potrivit art. 56 din Constituție, cetățenii sunt obligați să contribuie prin impozite și taxe, stabilite în condițiile legii (a se vedea, în acest sens, cu titlu informativ, Decizia nr. 752 din 16 decembrie 2014, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 100 din 6 februarie 2015). ...