Decizia ÎCCJ nr. 7/2011 (RIL)Paragraful 37

În susţinerea acestei opinii s-a argumentat că etapa procesuală a judecăţii se întinde până la momentul rămânerii definitive a hotărârii prin care instanţa de fond a dispus restituirea cauzei la procuror în vederea refacerii urmăririi penale, fiind, deci, incidente dispoziţiile referitoare la arestarea preventivă a inculpatului în cursul judecăţii, respectiv art. 300^2 din Codul de procedură penală. Ulterior momentului arătat arestarea inculpatului are din nou natura juridică a arestării preventive din cursul urmăririi penale, fiind aplicabile dispoziţiile art. 155 şi ale art. 159 din Codul de procedură penală. Astfel, s-a stabilit că durata arestării nu poate fi stabilită de către instanţa de fond, urmând ca starea de arest să fie verificată cu respectarea termenului de 60 de zile, până la rămânerea definitivă a soluţiei, ulterior, în condiţiile în care rămâne definitivă soluţia primei instanţe, măsura arestării preventive putând fi prelungită cu respectarea termenului de 30 de zile.