Decizia ÎCCJ nr. 7/2011 (RIL)Paragraful 45

S-a argumentat, în esenţă, că recursul declarat împotriva dispoziţiei cuprinse în hotărârea primei instanţe, de restituire a cauzei la procuror, este suspensiv de executare, spre deosebire de recursul declarat împotriva dispoziţiei de menţinere a măsurii arestării preventive, care este executorie, potrivit dispoziţiilor art. 141 alin. 3 din Codul de procedură penală, şi, de asemenea, că temeiul menţinerii măsurii arestării este constituit de dispoziţiile art. 332 alin. 3 din Codul de procedură penală, dosarul fiind trimis procurorului imediat după rămânerea definitivă a hotărârii la prima instanţă sau în cel mult 3 zile de la pronunţarea hotărârii de către instanţa de recurs, reluarea urmăririi având loc în baza hotărârii de desesizare, care constituie actul de sesizare a procurorului, cauza trecând din nou în faza de urmărire penală, procurorul redevenind conducătorul procesului penal.