Decizia CCR nr. 154/2024Punctul 3

3. Cauza fiind în stare de judecată, președintele Curții acordă cuvântul reprezentantului convențional al autorului excepției de neconstituționalitate care solicită să se constate că dispozițiile criticate sunt neconstituționale în măsura în care exclud posibilitatea persoanelor adulte cu handicap accentuat de a avea dreptul la asistent personal. În acest sens, prezintă situația personală a autorului excepției de neconstituționalitate și susține, în esență, că dispozițiile criticate contravin prevederilor constituționale ale art. 11, 16, 20, 49 și 50, deoarece nici Constituția (art. 50) și nici Convenția ONU privind drepturile persoanelor cu dizabilități (art. 19) nu fac distincție între gradele de handicap atunci când impun măsuri de asistență personală a persoanelor cu handicap. Astfel, sintagma „persoană adultă cu grad de handicap grav“ cuprinsă în textul de lege criticat creează o diferență de tratament juridic între persoanele care sunt încadrate în grad de handicap grav și persoanele care sunt încadrate într-un alt grad, dar care pot justifica cu acte medicale sau cu alte înscrisuri necesitatea unui asistent personal. De asemenea, trebuie avute în vedere dispozițiile art. 45 din Legea nr. 448/2006, care prevăd că persoanele cu handicap accentuat au dreptul la asistent personal profesionist, dar, în mod surprinzător, nu au dreptul la un simplu asistent personal. Totodată, susține că art. 30 din Legea nr. 448/2006 prevede continuitatea serviciilor de asistență socială. Or, în situația autorului excepției de neconstituționalitate, care a fost încadrat, copil fiind, în grad de handicap grav, cu asistent personal, însă, la împlinirea vârstei de 18 ani, a fost încadrat în grad de handicap accentuat, fără dreptul de a avea asistent personal, se pune întrebarea în ce constă continuitatea acestor servicii. În final, arată că persoanele cu handicap se bucură de o protecție specială, care, în varianta actuală a dispozițiilor art. 35 din Legea nr. 448/2006, este iluzorie. ...