Decizia CCR nr. 154/2024Punctul 10

10. Totodată, se arată că dispozițiile criticate contravin prevederilor art. 16 din Constituție, deoarece, prin art. 35 alin. (1) din Legea nr. 448/2006, legiuitorul român a instituit implicit o diferență de tratament între persoanele cu handicap care au afectate funcții senzoriale diferite. Relevante, în acest sens, sunt jurisprudența Curții Constituționale prin care s-a statuat asupra principiului egalității (Decizia nr. 1.615 din 20 decembrie 2011), precum și jurisprudența Curții Europene a Drepturilor Omului prin care s-a reținut că o deosebire de tratament juridic este discriminatorie atunci când nu este justificată în mod obiectiv și rezonabil, respectiv dacă nu urmărește un scop legitim sau nu păstrează un raport rezonabil de proporționalitate între mijloacele folosite și obiectivul avut în vedere (de exemplu, Hotărârea din 13 iunie 1979, pronunțată în Cauza Marckx împotriva Belgiei, și Hotărârea din 28 noiembrie 1984, pronunțată în Cauza Rasmussen împotriva Danemarcei). În caz contrar, diferența de tratament va constitui discriminare și va genera încălcarea dreptului fundamental al egalității în fața legii și, implicit, pe cel al interzicerii discriminării. Analizând dispoziția legală din perspectiva unui scop legitim, se poate observa că nu există vreun scop care să fundamenteze o astfel de diferență de tratament. Încălcarea principiului egalității și nediscriminării are drept consecință neconstituționalitatea discriminării care a determinat, din punct de vedere normativ, încălcarea principiului, iar remediul constituțional în cazul constatării neconstituționalității discriminării îl reprezintă acordarea sau accesul la beneficiul dreptului (a se vedea, în acest sens, Decizia nr. 685 din 28 iunie 2012). ...