Decizia CCR nr. 134/2024Punctul 16

16. Curtea observă că dispozițiile art. 156 alin. (3) din Legea nr. 85/2006 fac parte din capitolul VI: Dispoziții tranzitorii și finale și dispun, în esență, că, la data intrării în vigoare a acestui act normativ, Legea nr. 64/1995, cu modificările și completările ulterioare, precum și orice altă dispoziție contrară se abrogă, norme ce sunt urmarea firească a dispozițiilor art. 156 alin. (1) din Legea nr. 85/2006, care statuează că această lege intră în vigoare la 90 de zile de la data publicării în Monitorul Oficial al României, Partea I. De asemenea, Curtea învederează că, pe lângă dispozițiile criticate, prevederile art. 149 din Legea nr. 85/2006, care fac parte din același capitol referitor la dispoziții tranzitorii și finale, statuează că dispozițiile acestei legi se completează, în măsura compatibilității lor, cu cele ale Codului de procedură civilă, ale Codului civil, ale Codului comercial român și ale Legii nr. 637/2002 cu privire la reglementarea raporturilor de drept internațional privat în domeniul insolvenței. Față de această împrejurare, Curtea reține că normele antereferite, evaluate coroborat, sunt: (i) o transpunere concretă a dispozițiilor constituționale ale art. 78 privind intrarea în vigoare a legii (legea se publică în Monitorul Oficial al României și intră în vigoare la 3 zile de la data publicării sau la o dată ulterioară prevăzută în textul ei) și (ii) o aplicare a dispozițiilor constituționale ale art. 1 alin. (5) care consacră principiul legalității, în componenta privind calitatea legii, coroborate cu cele ale Legii nr. 24/2000 privind normele de tehnică legislativă pentru elaborarea actelor normative, republicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 260 din 21 aprilie 2010. Această din urmă lege, în secțiunea 2 din capitolul V: Structura actului normativ, reglementează sistematizarea conținutului actului normativ și dispune că, în structura actului normativ, pe lângă dispoziții generale și dispoziții de fond, dacă este cazul, trebuie să se regăsească și dispoziții tranzitorii și dispoziții finale. Dispozițiile tranzitorii cuprind măsurile ce se instituie cu privire la derularea raporturilor juridice născute în temeiul vechii reglementări care urmează să fie înlocuită de noul act normativ și trebuie să asigure, pe o perioadă determinată, corelarea celor două reglementări, astfel încât punerea în aplicare a noului act normativ să decurgă firesc și să evite retroactivitatea acestuia sau conflictul între norme succesive. Dispozițiile finale cuprind măsurile necesare pentru punerea în aplicare a actului normativ, data intrării în vigoare a acestuia, implicațiile asupra altor acte normative, ca: abrogări, modificări, completări, precum și dispoziția de republicare, dacă este cazul. ...