Decizia CCR nr. 136/2024Punctul 5

5. În motivarea excepției de neconstituționalitate se susține, în esență, că prevederile art. 122 alin. (3) din Legea nr. 85/2006 sunt susceptibile de a ridica probleme de constituționalitate în ceea ce privește accesul efectiv la justiție al celor interesați în a contesta (i) raportul lichidatorului judiciar asupra fondurilor obținute din lichidare și din încasarea de creanțe și (ii) planul de distribuire între creditori, prin prisma modului în care curge termenul de 15 zile în intervalul căruia orice creditor sau comitetul creditorilor poate formula contestații la raport și la plan, termen care nu corespunde principiului legalității, în componenta privind calitatea legii. În acest context, se consideră că legiuitorul și-a respectat numai din punct de vedere formal competența constituțională de a legifera măsuri care să permită accesul la justiție în ceea ce privește contestarea raportului lichidatorului judiciar și a planului de distribuire între creditori, stabilind posibilitatea formulării contestației împotriva măsurilor luate de lichidatorul judiciar atât de către comitetul creditorilor, cât și de către orice creditor. Soluția legislativă criticată este neconstituțională, întrucât operează cu o noțiune parțială, respectiv contestația care trebuie introdusă în termen de 15 zile de la afișare (la ușa instanței), fără însă a preciza, în mod concret, o dată obiectivă, nesusceptibilă de arbitrar, a afișării raportului asupra fondurilor și a planului de distribuire, dată de la care ar trebui înregistrată contestația. Astfel, pe de o parte, legiuitorul a instituit obligația lichidatorului judiciar de a depune la trei luni un raport asupra fondurilor obținute din lichidare și din încasarea de creanțe și un plan de distribuire între creditori la dosarul cauzei și de a notifica aceasta fiecărui creditor, iar, pe de altă parte, a dat și posibilitatea comitetului creditorilor sau oricăror creditori să formuleze contestație împotriva raportului, însă a stabilit că această contestație trebuie să fie înregistrată în termen de 15 zile de la afișarea raportului și planului de distribuire. Prin urmare, momentul de la care curge termenul de 15 zile nu este cel de la data notificării creditorului sau a publicării în Buletinul procedurilor de insolvență, care este momentul de la care conținutul raportului și al planului poate să fie efectiv cunoscut de cei interesați, ci este momentul afișării (la ușa instanței), moment ce este netransparent, nepublic, incert și imprecis. ...